Blog

Eu nu mai înțeleg nimic.

Eu nu mai înțeleg nimic… dacă nu vrei să mă cunoști …de ce mă saluțiiii…..aaaa ( cred că poți să îți imaniginezi un  cimpanzeu isteric—do you remember Cita?)

Îmi vine să urlu de nervi când mă gândesc că de fiecare dată când las garda jos, mi-o iau!!

Fiiiiii drăguță cu cei din jurul tău și ….cado′ ….. ei îți f** nervii… mda echitabilă treabă nu am ce adăuga…

NU înțeleg de ce mă saluți….SAUUU… stai – o fi genul care – te cunosc numai când nu mai există altcineva în jur….SERIOS!!!! …. asta înseamnă maturitate….. aaaaaa –again urlu în sinea mea și mă tot gândesc unde naiba îmi e mintea….. unde îmi e capul!!!

De ce nu pot să îmi încep dimineața într-un mod liniștit, frumos, fără bătăi de cap –- oare!?!!!

Dar nuu…mă gândesc că e bine și frumos să te comporți decent cu cei din jur, să socializezi, să saluți…oare nu am putut să rămân insociabilă și liniștită ?!!? de ce trebuie să mă enervez de dimineață cu idioți care nu merită …. care nu merită nici măcar atenția unui simplu salut.

–8h mai târziu–

După ce am scris rândurile de mai sus, m-au chemat îndatoririle sociale și a trebuit să amân finalizarea acestei pagini.

Am revenit să termin ce am început de dimineață – doar că trebuie să îmi rămân mie fidelă și să scriu ce s-a mai întâmplat…. și acu finalul face ca ceea ce am scris de dimineață să se trasnforme într-o criză datorată lipsei de cofeină  😦

Se pare că universul este mereu atent să îmi arate toate fațetele unei situații- chiar dacă eu încerc din toate puterile să o văd numai pe cea care îmi convine – acu serios – cine nu face asta … 😀

Din nou, el și ea se văd, ea- cu un zâmbet arogant are numai gânduri ”bune” pentru el,  el -cu un zâmbet discret ”Ceau”,  ea – panică, panică ( mno acu Cita e dezorientată)…trebuie să răspundă la salut dar în același timp trebuie să fie atentă să nu îi scape ultimul gând- care întâmplator îl invita foarte frumos spre originile sale cele mai pure.

Ea- din nou enervată peste cotele normale– acu de ce salută??!, nu era pregatită să mai audă ceva din partea lui, cu atât mai puțin un salut. OFFFFF  … mda cică femeile sunt greu de înțeles …. eu cred că  aici  este perfecta egalitate în procentele care fac referire la profunzimea înțelegerii, el și ea – două maimuțe neînțelese!!!

Și acum mă gândesc că sunt foarte obosită după o zi plină! Plină de ups an downs, disperare și extaz, nepăsare și pasiune, bun și rău … și aș putea continua așa la nesfârșit.

Cugetarea de la final de zi este că: e important cum ne începem ziua și că oricum ar începe avem milioane de variante de cum o putem încheia.

 

Tschuss!

Schimbare, schimbare ….

Cum îți dai seama că e momentul să faci o schimbare ?

Șosetele se schimbă odată pe zi , sau așa e recomandat :))

Relațiile le schimbi când nu te mai regasești în ele.

Dar care e acel semnal când trebuie să faci schimarea ? Mă întreb: oare există  acel ceva care se  desclanșează în interiorul nostru și gata, de atunci ne stă mintea la schimbare și până când nu schimbi ceva, nu o sa te regăsești …..

Iarăși  e complicat, iarăși nu am gasit nimic dupa un goolgle-it  😦 … nu este nici o rețetă, nimici un hint despre cum să verifici dacă ai nevoie de o schimbare sau nu …offf

Da ! știu acele articole care ne vorbesc despre cum un job nu ne mai satisface și nu mai găsim motivația de a merge la job. Dar parca nu aș merge în extreme pentru că acolo e simplu, fie ai un interes de mai stai la acel jos sau fie esti sado-masochist 😀

Eu am o problemă cu situația aia, în care e bine, e călduț  pentru că uneori mai ai parte și de un duș rece … dar nu e chiar atât de rece încât să te facă să nu mai vi și în ziua următoare.

La job e oarecum gestionabil, ai niște criterii ca să îți evaluezi posibiltățile.  Dacă ești cinstit cu tine și te evaluezi corect poți să îți găsești un job care sa fie potrivit pentru cunoștințele tale și să  fie așa cum îți dorești. În cazul în care realizezi ca nu ești pentru job,  ești mai mult un spirit liber – clar de acolo îți iei energia și ideile pentru a dezvolta un bussines de succes.

Mno bun… acum că am clarificat misterul cu viața profesională,  mai rămâne încurcată viața personală…

În viața personală, nu este așa de simplu …și mai există și factorul perturbator numit SENTIMENTEEEE …..Offf  sună rău- dar uneori cred că dacă am fi niște roboți fară sentimente, ne-ar fi mai ușor, am fi mai fericiți …. Oups dar stai, că dacă am fi fără sentimente nu am mai ști ce înseamnă fericire. 😦  Oricum le așezi tot complicat iasă la final ….

Pană la urmă schimbarea o faci by feeling sau trebuie să fie o chestie rațională, calculată ?!…. Dar dacă rațiunea și sentimentul nu se exclud atunci când luăm o decizie pentru o schimbare?! Oare mereu există ceva mai mult decât ceea ce putem noi înțelege!?

Viața este ca orizontul, când crezi că ai văzut tot, atunci mai apare ceva și mai descoperi puțin din ceea nu puteai vedea până atunci.  Cu cât vrei să te aproprii de orizont, cu atât înaintezi mai mult și cunoști locuri noi și oameni noi și ai noi experiențe.

Este ceva în noi care are nevoie să creadă că totul are o limită și totul este palpabil și are o explicație….. dar am o veste – nu este așa.  Nu totul are o rețetă, nu totul are o explicație logică și palpabilă.

Schimbarea noastră vine din noi și oricare ar fi deciziile pe care le luăm pentru noi- bune sau rele sunt  ale noastre și într-un fel sau altul suportăm consecințele așa cum sunt.

De aceea avem nevoie de pauze, de momente în care să putem să ne analizăm.  La modul cel mai sincer, noi cu noi și nimeni altul. Să ne analizăm unde am fost și unde suntem acum.  Să analizăm drumul care ne este în fața- atât cât putem vedea și înțelege. Fiecare dintre noi  poate avea un impact asupra propriei vieți, dacă își dorește asta cu adevărat.

Tu ești cel care decide pentru tine !!!

 

Tschuss!

…. te întrebi…

… cât de furios poți fi pe lume ?

… te întrebi oare chiar asa de rău  e…

… te întrebi oare au dreptate…..

… te întrebi dacă primești ceea ce meriți…. și dacă este așa ….. asta e tot ce meriți ?

… ar trebui să  te mulțumești cu mai puțin…?!

… al tău e pus de-o parte- caut în locul nepotrivit ?!- dacă nu reușesc să văd unde e pus ?  să încep să mă consolez cu gândul că acesta îmi e destinul ?!

Nu, nu pot, refuz să cred că  unora le este predestinat să rămână singuri.  Nu ne este în natura umană să rămânem singuri.

…poți să fi bucuros dar trist, liber dar încătușat, furios dar calm… cum poate un suflet să se lupte cu toate aceste sentimente în același timp ?!

Ce suprize îi mai rezervă viața…?!  pentru ce anume trebuie să se pregatească acest suflet…

Dar, ca de fiecare dată, cu un zâmbet pe buze și un suflet sfâșiat se adună și merge mai departe. Iși scutură hainele se ridică și merge mai departe cu un singur gând:  după furtună trebuie să vină și soare!

Ceea ce îi dă putere, stă în ultimele fărâme de energie și gândul că merită mai mult, merită să fie iubit și merită să fie apreciat! Și compromisurile nu aici se fac …. compromisul nu înseamnă să îți încalci ale tale principii, compromisul nu înseamnă să uiți de tine, compromisul nu este egal cu anularea propriei persoane.

Și până la urmă acest suflet pe cine e furios?! …pe el ? ..pe alții ?!

…ce este acel ceva care nu îi dă pace, ce e acel sentiment pe care nu îl poate descrie în cuvinte ?! ce anume îi tulbură liniștea?  ce anume îl chinuie?! – is such a big shit de nu vrea să conștientizeze …?!

 

Tschuss!

 

Am înțeles…

Tu mereu pui întrebări la care nu vrei să răspunzi ?

Care este felul tău de a fi ?!- sentimentul pe care mi-l inspiri este posesivitate și demanding.

Eu am omis ceva când m-ai întrebat despre principiile mele de viață – unul important e cel de libertate în a fi și a gândi.

Nu am fost proprietatea nimănui niciodată și nu am să fiu niciodată.

Mă atragi și îmi placi mult, dar sentimental de îngrădire e în contradicție cu felul meu de a fi și nu pot să îl ignor.

Îmi lași impresia că ai vrea să schimbi multe la mine, ceea ce nu prea e posibil. Am să schimb numai ceea ce vreau eu.  Nu pot și nu vreau să mă schimb pentru nimeni, schimbările le fac numai pentru mine .

Nu cred în schimbarea pentru cineva, acele schimbări nu sunt reale, nu cred în ele.

De aceea am început să mă gândesc dacă îți mai consum timpul sau nu.

Seara aceea mi-a confirmat că îmi placi mult și că sunt atrasă de tine, dar în același timp am înțeles și că nu știu dacă ar fi înțelept să merg mai departe.

Pentru că răspunsul tău a fost nu știu, pentru un viitor, m-a pus și mai mult pe gânduri și m-a pus să mă întreb de ce ?!

Ceea ce m-a făcut să am foarte multe întrebări și nelămuriri a fost faptul că nu există o sincronizare între ceea ce spui și ceea ce faci.

Hai să îți spun eu cum văd lucrurile, eu caut un partener și nu un owner și în tine deocamdata nu pot vedea un partener. Când ți-am spus că văd un viitor numai dacă te cunosc un pic, a fost pentru că aveam nevoie să îmi clarific câteva întrebări.  Aveam nevoie de niște răspunsuri la acele neclarități.

Am observat de fiecare dată când ai ocolit răspunsul și mi-am dat seama de fiecare dată când ai vrut să schimbi subiectul. Și am înțeles- acesta era răspunsul pentru mine dar nu am vrut să îl văd sau să îl înțeleg.

Dar așa cum spuneai – sunt o tipă inteligentă și acum am înteles….

 

Tschuss!

Ce să și faci noaptea…

Ce să și faci noaptea…doară nu poți, tu, să dormi ca omul normal!

Te învărți în pat, te uiți la ceas, vezi că e puțin trecut de două și după ce te mai învârți (mai ceva ca vara când ești la plaja), începi să testezi  trucuri de adormit.

Just start with the beggining , te gândești la locuri frumoase și liniștite, după aceea te mai răsucești un pic în pat ( asta numai ca să verifici că ești în cea mai confortabilă poziție de dormit) și realizezi că nu reușești să pui geană pe geană…e un bun moment să cauți alt truc.

Începi număratul de oi și mioare… somnul  nu vine, dar rapid apare plictiseala, așa că pentru o mică diversificare schimbi limba…Acu se oprește timpul în loc pentru că vine momentul de luciditate și brusc revi la realilate și te enervezi  instant pentu că americanii au reușit să îți contamineze și simplul tău truc de numarat oițe, acu nu se mai poate o oaie, doua oi…acu e one sheep, two sheeps.

Vrei să abandonezi, te mai uiți la ceas și te gândești că dacă nu adormi în maxim jumătate de oră, mâine vei fi legumă, de pe la 14-15:00 și până seara la 17-18:00 vei fi un veritabil tuspais ( nu e nimic fitzi mitzi, e o simplă mâncare de dovleac), adică tocat mărunt și fără vreo șansă de a mai fi capabilă sa legi două fraze coerente.

Dacă invazia US e deja trecută, acu te mai gândești ce alte limbi străine mai știi, îți aduci aminte de numarătoare din copilărie și începi: eins, zwei, drei și cam atât, pentru mai mult e nevoie de studii aprofundate J . Dar e prea scurt pentru ca să vină  somnul, nu e suficient de lungă numărătoarea și atunci mai adaugi niște cuvinte, care speri tu că sunt in acelasi câmp lingvistic.Și uite așa se naște numărătoarea ta: eins, zwei, drei, katze, schwein, frosch.  După alte 10 min cu noua numărătoare și yok somn … GATA se aprinde lumina !!!

E cel mai groaznic momentul acela de pe la 3-4 noaptea, când ești ca bufnița pe creangă și singurul gând pe care îl ai, e că mâine o să regreți și o să cauți un perete cu un semn mare: loc de dat cu capul.

Așa că te trezești, mai citești niște mail-uri mai răspunzi la câteva, asta numai așa să ai o scuză, cică m-am trezit să mai lucrez puțin, că e linște….mhhm și uite așa două vaci croșetau sarmale!

Mno cam atât, că acu ar fi momentul să încerc să dorm puțin pentru că în curând o să sune alarma și iarăși am sa îi ofer telefonului, o călătorie gratuită, pe sub pat.

Somn usor și vise frumoase!

Tschuss!

Pic, Pic, Pic…

…ultima dată când am auzit sunetul ploii, parcă aşa făcea: pic, pic, pic , strop cu  strop

Mda, oare când e ultima dată când ai stat în ploaie  și pur și simplu te bucurai de faptul că Mama Natura îți oferă cel mai de preț, cadou al său. ( mda știu, acu parcă aud niște ursuzi:..dacă erai în ploaie desculț și fără un acoperiș deasupra capului, nu cred că te mai bucurai tu că plouă…).

Pot spune că e super experiența de a participa la un concert și să plouăăăăăăăă!!! Nu știu cum am rezistat și nu știu cum de am stat în ploaie  vreo 3 h ( numai seara când am reușit să ajung acasă mă  gândeam că dacă mi-ai fi spus de la început, aș fi găsit toate motivele posibile și imposibile, numai să  nu mă duc). Ceea ce a fost interesant e următoarea zi, asta după ce mi-a fost aproape imposibil să adorm, de la toată adrenalina pe care o aveam în corp. Dis de dimineata la cafea, cu chef de a face un milion de lucruri, super mega motivată de a face orice , aveam o soluție la toate problemele lumii.

E trist cum ne petrecem viața într-un mod toxic pentru sufletul nostru și pentru pofta de trăi. Un lucru așa de simplu, ploaia, care vorba aceea e gratis și la propriu îți cade din cer, nu o vrei, nu o accepți nu ți-o trebuie. Uităm tot ceea ce e simplu, ceea ce ar putea însemna mult pentru noi, aruncăm sau punem de-o parte  pentru când o să ai timp.

Niciodată nu  vei avea mai mult timp. Tot atâtea ore avea o zi , acu milioane de ani ca și acum. Tot atât timp are și omul fericit și cel trist.

Noi suntem cei care suntem responsabili de a ne planifica timpul în favoarea noastră. Noi suntem cei care trebuie sa stabilim ce ne e prioritar în viață.

Dacă nu vrei, nu poți.  Dacă nu vrei să te bucuri de ploaie, nu te vei bucura și mai gasești și scuza că ești meteosensibil, de parcă ploaia e o boală.  Dar așa ne place să ne văităm și de a investi timp prețios în a căuta scuze și vină la orice.

Ploaia nu are nici o vină, ea a fost aici înaintea noastră, e dreptul ei să vină atunci când Pămantul o cheamă. E dreptul ei să se înfurie, e dreptul ei să fie supărată pentru că oamenii i-au luat tot ce avea bun și curat.

”Unii oameni simt ploaia, alții doar se udă! ”(B.M.)

 

Tschuss!

 

Numai genele sunt false….?!

Un subiect mult discutat este frumusețea naturală vs. frumusețea articială,  mai bine urâtă și naturală sau o frumusețe care se spală cu apă și demachiant, asta în cazul în care nu ai facut o pictură pe fața de pernă.

Chiar merită tot timpul petrecut în fața oglinzii ?! chiar merită tot acel timp consumat pentru a crea o falsă realitate, o frumusețe cu un termen de valabilitate.  O imagine  pentru care iți faci mereu griji sa nu te prindă ploaia, care iți va spăla fiecare gram din tonele de creme scumpe pe care te-ai chinuit să le aplici inainte de a pleca de acasă.

Cumva aș putea să îi înțeleg pe cei care spun despre prietenele lor că, după ce și-au oficializat relația , ele s-au schimbat parcă nu mai sunt la fel. Normal că nu mai sunt ….  cred că nici ele nu se mai recunosc.Acum când se uită in oglindă i se pare cunoscut chipul, dar  numai așa fugitiv ca o imagine în ceață, dar care oricum se acoperea rapid cu toate bazele, fondurile de ten in 3 culori si alte prafuri aplicate cu o pensula mare ( mie mereu imi aduce aminte de acel dispozitiv de facut curațenie, numit ”pămătuf”).

Știu că e clișeu, dar ”fiecare e frumos în felul său”, depinde de fiecare dintre noi cum vrem să fim.

De mai multe ori am auzit, că altfel nu mă deranja, spunându-mi-se că ”wau, ce ai putea sa faci cu acei ochi, dacă ai pune puțină culoare”…..,mhm…. dar eu am o întrebare în minte.. ”tu , vrei să îmi spui că sunt urâtă  și nu știi cum ?! ” . Păi lasă că oricum nu contează, deoarece nu mă cunoști și cei care mă cunosc știu cunosc îmi spun exact ce au de spus, fie că îmi place sau nu.

Acu să nu îți imaginezi că  sunt broasca cea urâtă care își așteaptă prințul să o descopere sau o prințesă care se simte vinovată de frumusețea ei și de aceea îi  compătimește pe cei mai puțin fericiți. Sunt un om normal, puțin enervat de marele accent pus pe o frumusețe artificială.

Și acu mă gândesc că dacă îți falsifici reflexia din oglindă, oare nu ajungi să falsifici și atitudinea și caracterul.  Culorile deschise se folosesc pe zi, culorile închise și pastelate le folosești seara, pentru evenimente și ocazii speciale folosești culorile mai îndreznețe. Așa și cu comportamentul tău, cu x ma comport frumos chiar dacă  nu îl suport, cu y mai puțin că nu îmi e de nici un folos,  cu z să vedem …. Atunci când vorbesc cu mama port masca de copil cuminte, dacă  știu că mă întâlnesc cu prietenele îmi iau masca aceea fitzoasă pentru ca să impresionez, daca vreau să agăț  trebuie să inventez o mască nouă, că pe cea de femeie idependentă  nu am folosit-o niciodată. Dar tu mai știi cine ești?

Nu susțin ingiena precară și lipsa de interes pentru aspectul fizic dar totul are o limită și am fi niște oameni foarte faini dacă ne-am cunoaște limitele! Și dacă am alege comportamentul cu aceași atenție cu care potrivim culori de la fard, cu siguranță am trăi într-o lume, un pic mai bună!

Tschuss!